Moga Florin

Blog de fotografie şi "critică socială"

Dacă tot v-am vorbit zilele trecute de Festivalul Luminii 2012, trebuie să vă scriu câteva rânduri şi despre Noapte Muzeelor, că e în aceeaşi zi şi musai să daţi o fugă şi pe acolo; noaptea e lungă la Oradea.

Noaptea Muzeelor e un eveniment ce se desfăşoară la nivel european în noaptea de 19 mai, când marile muzee din Europa îşi aşteaptă vizitatorii până târziu în noapte.

La Oradea puteţi vizita gratuit Muzeul Ţării Crişurilor, Muzeul Memorial „Aurel Lazăr”, Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”, Muzeul Memorial „Ady Endre”, iar la Palatul Baroc va avea loc expoziţia: ”Aurul şi argintul dacic”. Dacă ajungeţi pe acolo o să puteţi admira podoabe dacice aduse de la Muzeul Naţional de Istorie; brăţări din aur, monede din aur şi argint.

Tot la Palatul Baroc va avea loc şi expoziţia “Doi pictori veneţieni la Oradea: Marcello şi Paolo Leoncini”, iar în cadrul expoziţiei “Automate şi instrumente muzicale din colecţia Muzeului Ţării Crişurilor” se vor face audiţii de muzică veche (sec.XIX). Vor mai putea fi admirate caricaturi marca Ovidiu Pascu şi frescele din Sala de Onoare care au fost acoperite în perioada comunistă.

La Muzeul Memorial “Aurel Lazăr” are loc o expoziţie de port popular din Bihor şi va fi proiectat filmul “Paşi în natură. Vieţuitoare rare din Munţii Apuseni”.

Iar la Muzeul Memorial “Ady Endre” vor fi prezentate imagini cu noul sediu al Muzeului Ţării Crişurilor şi lansarea cărţii “Varad a viharban” (Oradea în furtună) de Katona Bella.

Expoziţiile sunt deschise între orele 20:00 şi 01:00, deci numa bine daţi o fugă de la Festivalul Luminii şi faceţi o vizită şi la muzeu.

P.S. Doar pe mine mă duce mereu gândul la Ben Stiller când îmi imaginez o noapte la muzeu?

1. Ponta vrea o taxă de solidaritate pentru bugetarii cu “venituri excesive”! Iar gândeşte în reluare. Nu e mai uşor să verificăm cine are venituri excesive şi să facem cumva să nu mai fie excesive? E greu.

2. Avem Steaua – Dinamo astăzi, pe Arena Natională! Ceva îmi spune că bate Dinamo!

3. Unii se prind mai greu. Despre epoca războaielor cibernetice.

4. Şi a început sezonul 3 din Robotzi! Ep01.Pseudoname

5. Germanii îi recomandă lui Schumacher să se retragă din F1. Pe la noi umblă o vorbă; când trei oameni îţi spun că eşti beat, mergi şi te culci. Lui Schumacher i-au spus mulţi că vremea lui a apus, sper să înţeleagă într-o zi.

Cred că ştiţi fazele alea din filmele americane când un tânăr este surprins că vedeta liceului îi ştie numele. Adică mi-a ştiut numele în tot acest timp?, făcând o faţă gen Justin Bieber.

Prin ceva asemănător am trecut şi eu zilele trecute, atât doar că nu am fost surprins de persoana în cauză, ci doar de faptul că o persoană pe care nu o recunoşteam la momentul respectiv, îmi ştie numele.

Aşteptam autobuzul 14 să merg spre centru, zâmbind pe sub mustaţă văzând fetele plouate cum se grăbeau să ajungă în staţie. M-am aşezat undeva mai în spate, având norocul să prind un loc jos. Lângă mine o fată la vreo 25-28 de ani cu un fel de câine în braţe, mai mult pisică, dar care totuşi mirosea ca un câine. Era ud. Ea la fel.
Citeşte mai mult…

A curs prea multă cerneală şi prea mulţi pixeli au fost obosiţi cu texte despre Mang şi ale sale lucrări plagiate. Cred că e limpede pentru toată lumea care e situaţia şi că Mang nu a plecat de la minister de nevinovat ce era.

În primul rând, e adevărat că Ponta e cel mai tânăr premier, dar să fie oare şi cel mai prost? L-a ţinut pe Mang în funcţie deşi era la mintea cocoşului ca acele lucrări nu puteau fi copiate mai bine nici la xerox. Nu e nevoie să fii un academician plictisit să îţi dai seama că două lucrări sunt identice. Atunci de ce a mai fost nevoie de tot circul cu Academia Română si tărăgănarea situaţiei? O poziţie oficială şi neutră pe dracu.

Academia putea spune cel mult: “da, lucrările sunt identice” dar nu putea dovedi că Mang şi-a trecut singur numele pe lucrări. Asta ar fi fost poziţia lor. Ba mai mult, chiar Mang declarase că lucrările sunt plagiate, doar că nu şi-a pus el numele acolo. Câteva minute pierdute citind asta sau asta ar lămuri şi acest mister.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Rămân la părerea că aş jigni inteligenţa oricui poate citi două rânduri încercând să explic mai pe larg.
Citeşte mai mult…

1. Ioan Mang a demisionat din fotoliul de ministru al Educaţiei.

A. Fără să aştepte acea părere neutră a Academiei Române, e o dovadă de slăbiciune. Totuşi, poate fi o mişcare inteligentă, pentru că va fi uitat conflictul iar flacăra se va stinge încet, înainte să îi fi afectat întreaga carieră. Cu siguranţă e posibil să îl vedem în continuare profesor pe la Univ. Oradea, cu tot cu lucrările plagiate.

B. Ponta trebuie sa aibă mare grijă pe cine pune acum în scaunul care a tăiat deja două capete. Problema nu e, aşa cum spune el, la fotoliul de ministru al Educaţiei (comparat cu un scaun electric), ci la oamenii pe care îi alege el de parcă i-ar trage la sorţi.

C. Coincidenţa naibii! Tocmai astăzi a câştigat Ecaterina Andronescu procesul cu ANI, deci e compatibilă pentru fotoliul de ministru.

2. După rezultate frumoase aduse de fetele de la gimnastică, nu cred că România mai are nevoie de reclamă pentru Jocurile Olimpice. Cu toate astea 50 de “români” şi-au găsit căminul tocmai într-un parc aflat într-o zonă selectă a Londrei. [DailyMail]
Citeşte mai mult…

În România, în rarele cazuri în care un anume şef/director/ministru trebuie demis, mai mult de ochii lumii, ajunge mereu să ocupe un alt fotoliu călduţ. Demiterea lui e doar o mişcare de imagine, dovadă că lucrurile funcţionează pe la noi ca circuitul apei în natură.

2010, Petre Toba este demis de la şefia Poliţiei în urma scandalului iscat dupa asasinarea lui Gheorghiţă Mararu. Un caz interesant pentru cei care au timp şi chef să îl analizeze.
2011, Petre Toba este numit secretar general adjunct în MAI.
2012, Petre Toba ajunge din nou la conducerea Poliţiei.

Ăştia de îl pupaţi în fund pe Ponta, abia aştept să ne dăm cu capul de zid în urma măsurilor sale. Numa aşa, să ne distrăm.

Până una alta, Poliţia Română rămâne cu aceaşi imagine de cacao, indiferent cine ar fi cel aflat la conducere.

Dacă încerc să mă “ascund” de Oana Zăvoranu sau de alte pipiţe cu pretenţii nu îmi iese nicicum, dau de ele peste tot. Facem braking news când Becali se scobeşte în nas sau o proastă şi-a scăpat sânul pe afară; sub scuza că asta se vinde.

Pe publicaţiile online “de sport” vedem rar o ştire sportivă, încadrată între sâni, buci şi prietene de fotbalişti. “Pe hârtie” nu citesc decât Adevărul, iar rubrica sportivă o trec deseori cu vederea, probabil dintr-o dorinţă de autoapărare dezvoltată în această lume în care amestecăm site-urile porno cu cele de sport.

Dacă ar fi fost să urmăresc doar site-urile care se doresc a fi de sport, probabil că aş fi aflat mai repede că Becali a mai înjurat pe cineva, decât de performanţa fetelor la gimnastică. În fuga după trafic uităm pentru ce intră de fapt lumea pe un site numit, de exemplu, sport.ro şi că buca prietenei vreunui fotbalist nu are nici cea mai mică legătură cu ceea ce înseamnă sport.

Dar să revenim.

Gimnastica românească a avut nevoie de câţiva ani fără Belu şi Bitang, de câţiva ani fără vreo performanţă şi de o revenire spectaculoasă ca să îşi dea seama că cei doi sunt nişte genii în gimnastică. Asta dacă ar fi avut cineva nevoie de vreo confirmare.
Citeşte mai mult…

În urmă cu câteva săptămâni am fost martor la o discuţie despre comunism. Nişte tineri care nu au trăit în acea perioadă dezbăteau despre cât de bine era atunci, “din auzite”.

Din curiozitate întreb; v-ar plăcea să trăiţi astăzi în Coreea de Nord?

Reportaj de Adelin Petrişor. Mai multe găsiţi aici.

Anul trecut am participat pentru prima oară la Festivalul Luminii, în Oradea. Impresia cu care am rămas, după aproape trei ore în care m-am bucurat de “căldura” celor peste 10.000 de lumânări, e greu de exprimat în cuvinte. Poate fotografiile pe care le-am făcut la “Festivalul Luminii 2011” reuşesc să vă facă o impresie.

“Redescoperă frumuseţea lucrurilor mărunte” e tema festivalului şi în acest an. Trăim într-o lume mult prea grăbită pentru a putea să ne bucurăm de lucrurile mărunte din viaţa noastră. Iar organizatorii exact asta îşi propun; să ne deconecteze de la problemele zilnice pentru două ore şi să ne aducă aminte de bucuria din lucrurile simple.

Alături de alte 23 de oraşe din ţară, în 19 mai, redescoperim la Oradea ce înseamnă să te opreşti o clipă din fugă şi să înveţi să priveşti lucrurile dintr-o altă perspectivă, într-o atmosferă caldă şi alături de prieteni.

La Oradea ne întâlnim tot în Parcul 1 Decembrie, între orele 21:00 şi 23:00. Unde vom avea parte şi de multă muzică, clowni, facepainting, magie, Lecturi Urbane, origami, şuviţe, brăţări și expoziţii foto/pictură.

Mai multe detalii găsiţi aici, unde vă puteţi anunţa şi prezenţa. Sper să fim cât mai mulţi şi să avem parte de o vreme frumoasă. Ne vedem acolo?

Promo-ul de anul acesta:
Citeşte mai mult…

Înainte să faceţi vreo analogie între Cristian Gog şi titlul articolului, zic să citiţi restul, apoi să faceţi comentarii.

“Românii au talent”, per total, a fost un show frumos. Dovadă stau audienţele de pe tot parcursul sezonului. Iar oamenii care au ajuns aici au fiecare ceva special, indiferent că nu au trecut de preselecţii sau au ajuns în finală. Unul dintre puţinii oameni care au spus ceva interesant aseară pe twitter (nu mai reţin cine) zicea ceva de genu: “e uşor să comentăm din fotolii despre oamenii ăştia, dar câţi putem face ceea ce fac ei?” (din memorie). Şi tocmai la asta se referă titlul articolului, dar revin mai jos la asta.

Cât priveşte finala, a fost un spectacol total. Au fost câţiva care nu au strălucit, dar au fost buni la ceea ce făceau. Revin la ceea ce am spus mai sus, “e uşor să comentezi din fotoliu”. Pentru mine era egal dacă ar fi câştigat Gog sau Mihai Petraiche, cu toate că puţin înclinam spre Gog, e adevărat. Amândoi au fost fantastici şi au excelat în domeniul lor, e greu să îi compari.

Şi cu toate că nu îi vedeam pe locul I, m-au lăsat cu gura căscată şi Oana Lianu ori Cristian Leana cu al său cub rubik. Restul au fost nişte momente frumoase, demne de finală, de ce nu. A fost spectacol şi lumea s-a simţit bine.
Citeşte mai mult…