Picături

A căzut din senin pe pana unui porumbel, apoi mângâiată de vânt a lunecat pe o frunză, s-a prelins puţin pe o ramură de măr înflorit şi s-a desprins înmiresmată, picurând pe streaşina ochiului ocupat cu o lacrimă… Cum nu era loc de două, a plecat pe obraz în jos, şi a umezit în cădereRead More

Luna iese dintre codri

Că tot e la modă ca orice posesor de telefon mobil şi facebook să facă poze la lună; aşa arată luna noastră printr-un 75-300. Lumea-n rouă e scăldată, Lucioli pe lacuri zboară. Luna umbrei, umbra lunei Se amestec, se-nfășoară. Lunecând pe ceruri, norii Negri-acopăr tot seninul. Se sting una după alta Și icoana și suspinul.Read More

Focul

Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul lovind două pietre. Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om s-a lovit de prima întrebare, când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranţă, să-şi lumineze mâinile şi teama de el. Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenuşii, cândRead More

Povestea unui copac

Copac tanar, cu radacinile tinute-n piatra, sa-ti tii frunzele pe crengi e-o adevarata arta. Nu tu ai hotarat unde sa-ti ingropi samanta trage-ti seva dintre pietre si ignora-ti suferinta. Esti singur, neputincios pe o margine de stanca speri ca ani n-or sa mai vina dar timpul mai trece inca.   Nimeni nu vine la tine,Read More

For relax (II)

Sonetul norilor aceiaşi nori ascund neliniştite frânturi de spaţiu şi se zbat prin toate ca apele oceanelor când bate un vânt greoi ce moarte le promite pe fondul alb se-nalţă o cetate când locurile-s iar îngrămădite în jocurile vieţii să se-agite din coapsele naturii zbuciumate sălăşluiesc văzduhul şi lumina într-un lăcaş aproape dezolant şi oamenilorRead More